Acum 125 de ani Bosch producea primul dispozitiv de aprindere cu magnetou

Acum 125 de ani in urma Bosch producea primul dispozitiv de aprindere cu magnetou  Compania Bosch furnizeaza echipamente pentru industria auto înca din anul 1887. În acel an, la cererea unui client, Robert Bosch, electrician si specialist în mecanica fina, pe atunci în vârsta de 25 de ani, a construit un produs ce avea sa joace un rol important în industria auto – un dispozitiv de aprindere cu magnetou pentru motoarele stationare. Robert Bosch nu anticipase ca acesta va reprezenta o piatra de hotar pentru tânara sa companie. Bosch nu numai ca a produs dispozitivul, dar l-a si îmbunatatit. Ideea îmbunatatirii continue avea sa devina astfel unul dintre principiile dupa care Robert Bosch s-a ghidat toata viata. În 1897, Bosch a instalat acest dispozitiv pe un autovehicul cu trei roti pentru a vedea daca este adecvat utilizarii cotidiene pe autovehicule. Acest sistem greoi a devenit unul dintre principalele produse fabricate de companie. Magnetoul de înalta tensiune cu bujie cu scânteie, lansat cinci ani mai târziu, a transformat compania Bosch într-un furnizor de echipamente auto de renume national si international. Sistemele de aprindere au continuat sa fie dezvoltate, reprezentând acum o parte din sistemele complexe de gestionare a motorului. Dar un lucru a ramas la fel. Chiar si astazi, o scânteie aprinde amestecul aer-carburant, facând posibila functionarea motoarelor cu aprindere prin scânteie. „…nimic nu este întâmplator”„Acea întâlnire este o dovada a faptului ca nimic nu este întâmplator”. Astfel descrie Theodor Heuss, biograful lui Robert Bosch, acea zi de vara a anului 1887 când Bosch a câstigat o comanda pentru un dispozitiv de aprindere cu magnetou destinat motoarelor stationare. Si pe buna dreptate: acest produs marcheaza evolutia încununata de succes a companiei Bosch. În 1897, Robert Bosch a reusit sa reproiecteze dispozitivul astfel încât sa poata fi utilizat pe un vehicul autopropulsat cu trei roti, creând primul sistem de aprindere destinat automobilelor. În acea perioada a pus temelia evolutiei globale a companiei sale. Cu permisiune oficiala Totul a început în toamna anului 1886. Pregatirile pentru deschiderea „Atelierului de mecanica fina si inginerie electrica” au fost finalizate la data de 11 noiembrie. Robert Bosch, împreuna cu directorul fabricii si ucenicul sau erau pregatiti sa intre în afaceri. Dar lipsea un element cheie: Bosch nu primise înca permisiunea oficiala de a detine un atelier. În micul regat Württemberg, monarhii Karl si Olga aveau grija sa fie respectate întotdeauna procedurile corespunzatoare. Sediul din curte dotat cu telefon Intrarea în atelierul închiriat de Bosch se afla în curtea de la adresa 75b Rotebühlstrasse, la doar câteva sute de iarzi sud-vest de centrul Stuttgartului. Sediul era format din doua camere de lucru si un mic birou. Rotebühlstrasse era un bulevard marginit de platani. Cei care intrau pe bulevard dinspre atelier puteau vedea biserica Sf. Ioan vizavi. Aceasta biserica fusese terminata cu unsprezece ani înainte si era situata lânga un lac idilic, Feuersee, creat ca rezerva de apa în caz de incendiu. Atelierul se afla într-o zona cu cladiri de locuinte cu trei si patru etaje cu vedere la strada, atelierele fiind situate în curtile din spatele acestor cladiri. Era un mic univers agitat cu zeci de afaceri mici si ambitioase, exact ca atelierul lui Robert Bosch.Înca de la început, tânarul antreprenor nu a ezitat sa faca investitii daca acestea pareau a fi profitabile pe termen lung. Spre exemplu, a închiriat un telefon  la pretul de 150 de marci germane pe an. Un muncitor calificat al companiei Bosch câstiga aproximativ 80 de marci pe luna, deci telefonul era un echipament costisitor.  O comanda ca oricare alta Atunci când Robert Bosch a fost abordat de catre un client în vara anului 1887, fiind rugat sa construiasca un dispozitiv de aprindere cu magnetou pentru un motor stationar, a fost vorba doar de o comanda ca oricare alta. Bosch nu avea înca un domeniu clar de activitate, ocupându-se cu instalarea, repararea, efectuarea lucrarilor de întretinere si de service si construirea echipamentelor solicitate de clientii sai. Singura conditie pe care o impunea era ca lucrarile sa fie în domeniul mecanicii fine sau al ingineriei electrice. Bosch îsi descria astfel domeniul de activitate într-un anunt publicitar dintr-un ziar aparut în februarie 1887: „Telefoane, telegrafe. Testare si instalare profesionista a paratrasnetelor. Instalare si reparatii echipamente electrice si lucrari de mecanica fina de orice tip.”Contractul pentru dispozitivul de aprindere cu magnetou a fost semnat cu Schmehl & Hespelt, o companie cu sediul la Möckmühl, Württemberg. Motorul stationar pentru care fusese comandat dispozitivul de aprindere cu magnetou era tipul utilizat în general în acea perioada pentru alimentarea strungurilor si a altor utilaje de productie sau pentru a genera energie electrica. Aceste motoare erau foarte raspândite, astfel încât productia dispozitivului de aprindere cu magnetou promitea sa devina un sector principal de activitate, mai ales datorita faptului ca fiabilitatea dispozitivului Bosch ajunsese binecunoscuta.  Mici succese si esecuri Pretul primului dispozitiv era unul substantial, 216 marci si 50 de pfennigi, iar în anul 1887 a fost produs un singur exemplar. Treptat, dispozitivele au început sa se bucure de un succes modest: din cifra totala de vânzari, de aproximativ 9000 de marci germane, înregistrata în anul 1889, circa o sesime provenea din „articole fabricate”, denumirea sub care erau mentionate dispozitivele de aprindere cu magnetou în registrele contabile Bosch. Pâna în anul 1891, acestea reprezentau aproximativ 60% din vânzarile în valoare de 25.000 de marci. La prima vedere, produsul parea a fi devenit o baza solida pentru afacerile companiei. Cu toate acestea, traiectoria companiei era marcata în continuare de urcusuri si coborâsuri. Desi Bosch îsi construise o baza de clienti, comenzile continuau sa fie extrem de imprevizibile. În 1892 a fost nevoit sa concedieze 22 dintre angajatii sai. Anul urmator a reusit sa-i angajeze din nou pe majoritatea acestora, dar compania continua sa se lupte pentru a supravietui, încapatânarea fondatorului fiind singurul element care l-a facut sa reziste tuturor dificultatilor. La liman În 1896, Bosch a sarbatorit producerea dispozitivului de aprindere cu magnetou cu numarul o mie cu o masa la un restaurant din valea râului Rems, la est de Stuttgart. În sfârsit, anii cei mai grei se încheiasera pentru Robert Bosch – anii în care fusese în pragul falimentului si pe care el însusi avea sa îi descrie ca  „haos”. Este interesant ca aceasta schimbare de situatie nu s-a datorat dispozitivului de aprindere cu magnetou pentru motoare stationare, ci activitatilor de instalare aflate în plina crestere. Desi astazi sunt considerate a fi prima piatra de hotar în istoria produselor Bosch, dispozitivele de aprindere cu magnetou au avut un rol hotarâtor abia mai târziu, când Bosch le-a utilizat pentru echiparea automobilelor, în 1897. De atunci, situatia a luat o turnura complet diferita. Afacerile au mers atât de bine încât Robert Bosch si-a putut permite sa construiasca o fabrica în anul 1901. Si, aproape zece ani mai târziu, când a fost produs dispozitivul de aprindere cu magnetou cu numarul un milion, compania avea deja 5000 de angajati. Dar cine stie? Fara acea mica comanda din Möckmühl, în vara anului 1887, probabil ca niciunul dintre aceste evenimente nu ar fi avut loc vreodata.